Barbat in casa

EVZ publica azi un articol despre barbatii care au grija de gospodarie si de copii, preluand din atributiile sotiilor lor. Este citat si acest blog, ceea ce ma bucura. Este, insa, citata si o psihoterapeuta, care, dupa parerea mea, nu stie despre ce vorbeste atunci cand isi da cu parerea asupra abilitatilor barbatilor de a avea grija de copii. Iata:

„Bărbaţii nu ştiu să crească un copil, dar pot să înveţe, dacă li se arată, punctând prin recompense orice reuşită. În ceea ce priveşte treburile casnice, trebuie să solicităm ajutorul lor, chiar dacă ne-am descurca şi singure. Lăsaţi-le plăcerea de a alege ce responsabilitate să-şi asume“, sfătuieşte psihoterapeutul Mirela Zivari.

Eu nu stiu cata psihologie stie doamna Zivari, dar barbatii stiu si ei, nativ, cum sa se poarte cu copii. Desigur, sunt barbati si barbati, iar unii nu sunt obisnuiti cu copiii, probabil. Dar instinctul de parinte exista si la barbati.

In plus, treaba asta cu femeile care trebuie sa spuna mereu barbatului ce sa faca vine putin in contradictie cu ceea ce citisem in mai multe studii, si anume ca multe femei sunt de fapt stresate ca trebuie sa-l dadaceasca intruna pe barbat.

Articolul citeaza un studiu recent al Fondului Natiunilor Unite pentru Populatie, care arata ca barbatii au inceput sa se implice mai mult in gospodarie, dar nu destul:

Studiul UNFPA arată că, în prezent, distribuţia sarcinilor domestice şi de creştere a copiilor în familiile din România sunt guvernate de norme ale echităţii, şi nu de norme care se bazează pe conceptul de egalitate.

Pentru femei, nivelul este la două treimi din totalul sarcinilor, şi nu la jumătate, adică ele trebuie să facă 66% din treburi pentru a considera că au muncit satisfăcător. Dar atunci când soţii se ocupă de aproximativ 33% din sarcinile domestice, soţiile se declară mulţumite.

Studiul arata ca femeile se ocupa de pregatirea hranei in proportie de 87% si de spalatul vaselor in proportie de 83%, iar barbatii isi asuma sarcini gospodaresti intr-o masura ceva mai mare cand vine vorba de curatenie (in 21% dintre case, sotii isi impart sarcinile in privinta curateniei). Altmineri, barbatii sunt in mod traditional cei care se ocupa de reparatiile in casa.

Cum incerc sa fiu un barbat “de familie”, am clipit din ochi gales, cu interes, cand am gasit in casutza de email un mesaj de la UNFPA in care mi se comunicau rezultatele unui studiu recent. Ideea de baza e ca relatiile de familie sunt in continuare la mare pret la romani, in ciuda influentelor din occident, unde aceste legaturi sunt mai slabe.

La noi, de exemplu, rudele sunt principalul sprijin pentru batrani. Iata:

“Majoritatea romanilor cred ca tinerii ar trebui sa-si asume raspunderea pentru ingrijirea parintilor (89%), sa le ofere sprijin financiar cand acestia se confrunta cu dificultati (82,5%) si sa-i ia pe parinti sa locuiasca la ei cand acestia nu se mai pot ingriji singuri (71,1%)”.

Bunicii au si ei obligatii, crede romanul, potrivit studiului:

“acestia ar trebui sa aiba grija de nepotii lor daca parintii acestora nu pot sa o facă (71,1%) si sa acorde la nevoie ajutor financiar copiilor lor adulti (72,9%)”.

Dar ce e oarecum socant pentru mine este ca tinerii se despart de caminul parintesc chiar mai tarziu in viata comparativ cu perioada socialista. Te-ai astepta sa fie invers. Dar:

“Amanarea parasirii casei parintesti a crescut in medie cu 2 ani atat pentru femei, cat si pentru barbati”.

Procentul celor care au parasit casa parinteasca inainte sa implineasca 40 de ani era inainte de 1989 de 86% pentru barbati si 96% pentru femei. Dupa 2000, procentele au scazut la 82% pentru barbati si 91% pentru femei (si iata ca femeile sunt mai independente). Pe vremea lui Ceasca, varsta medie a barbatilor care plecau de acasa era de 24 de ani, in timp ce astazi e de 26 de ani.

Autorii studiului sunt de parere ca o posibila cauza pentru aceste fenomene ar fi “lipsurile si incertitudinile materiale”, ca si “lipsa unor servicii specializate dedicate varstnicilor si copiilor”.

Este vorba, insa, si de mentalitati. Mai putin de jumatate din populatie e de parere ca tinerii ar trebui sa fie independenti in jurul varstei de 18-20 de ani. Ceea ce face ca cercetatorii sa conchida: “Romania nu e o tara cu un model de parasire timpurie a casei parintesti, precum tarile nord-europene”.

>> Detalii aici.