Barbat in casa

Am promis ca povestesc cum a fost cu curcanul de Thanksgiving. A fost simplu. Aveam un curcan inghetat in congelator. L-am dezghetat in apa calda — ceea ce am aflat ca nu se face; cica sunt trei moduri in care poti dezgheta pasarea: la microunde (daca incape), in frigider (daca incepi cu cateva zile inainte de partida de gatit) sau sub apa rece. Oricum, s-a dezghetat ok si pana acum n-am sesizat vreo actiune dubioasa din partea bacteriilor.

Dar sa revin. Am spalat bine pasarea, i-am scos gatul din – pardon – fund, am frecat-o cu sare si pe dinafara si pe dinauntru, apoi cu ulei de masline.

Pentru umplutura nu m-am agitat prea tare, ci am folosit ce se gaseste prin magazine special pentru asta: niste pungi de crutoane cu mirodenii, care se amesteca intr-o cratita in care ai dat in fiert niste apa si unt sau margarina. Iese o chestie moale si aromata care se indeasa in curcan. Desigur, daca esti scrupulos prepari umplutura singur, ceea ce eu am facut anul trecut — insa despre asta povestesc in alta postare. Ce am facut, totusi, de aceasta data, a fost sa adaug la umplutura niste prune uscate si niste seminte de pin.

Am invatat de la Jamie Oliver ca, pentru ca pieptul sa nu iasa prea uscat, e bine sa pui umplutura si pe sub piele, ceea ce am si facut. Am umplut apoi pasarea, am plasat si o portocala intre picioare si am bagat-o la cuptor. Pe care cuptor il lasasem sa se incalzeasca la foc mare. Am bagat pasarea la foc mediu spre mare, dupa ce am acoperit-o cu folie de aluminiu. Dupa vreo trei ore am scos folia, ca sa las carnea sa se rumeneasca, iar dupa inca un sfert de ora am turnat peste ea un sos de usturoi cu vin, pentru aroma. Am scos-o dupa vreo trei ore jum’ate.

Gustoasa.

Un alt lucru la care am fost comod: sosul. Am preferat sa cumpar niste sos special pentru curcan. Anul trecut l-am preparat odata cu curcanul, dar, cum spuneam, o sa povestesc despre asta putin mai incolo.

Daca sunteti intr-o dispozitie aventuroasa, puteti incerca sa turnati peste carnea de curcan, in farfurie, pe langa sos, si niste sirop de artar. Si nu uitati sa puneti in farfurie nu doar carne, ci si umplutura.

Thanksgiving pica, la americani, in a patra joi din noiembrie. Adica azi. La canadieni, cealalta tara in care Thanksgiving e sarbatoare de stat, cu zile libere, pica in a doua luni din octombrie. Exista un Thanksgiving si in Grenada, pe 25 octombrie, dar are o cu totul alta semnificatie (locuitorii insulei sunt recunoscatori armatei americane, care a intervenit in 1983, dupa executarea prim-ministrului Maurice Bishop).

Ca sa revenim la americani, e o sarbatoare frumoasa. La noi s-a tradus prin Ziua Recunostintei, dar este, in fapt, o Zi a Recoltei, care avea loc, traditional, la sfarsitul sezonului agricol. In trecut, oamenii se adunau sa multumeasca Domnului pentru recolta. Unii spun ca Thanksgiving preia o traditie evreiasca. Majoritatea o considera o traditie crestina. Practic, toata lumea sarbatoreste Thanksgiving, indiferent de religie.

Si, chiar daca sarbatoarea este legata de traditii religioso-agricole, se pare ca treaba cu recunostinta dateaza de fapt din timpurile in care niste piei rosii i-au salvat, dupa o iarna crancena, pe niste albi, in Massachusetts.

Acestea fiind zise, sa mai spunem ca Thanksgiving se sarbatoreste, de obicei, in familie, iar cina de Thanksgiving este unul dintre cele mai importante momente ale anului. Se mananca curcan, iar membrii familiei se strang care de pe unde, pentru a petrece cateva zile impreuna.

Si, odata cu curcanul, ajungem la ce voiam sa va spun: azi gatesc curcan. Promit ca o sa va relatez cum am facut si cum a iesit. Si, ca bonus, o sa va povestesc si cum am gatit curcan anul trecut, de Craciun, ca alternativa la traditionalul porc cu toxine.

Detalii despre Thanksgiving pe Wikipedia, aici si aici.