Hai sa facem niste bani
Am norocul sa am un copil care, chiar daca are doar trei ani si cateva luni, intelege cand ii spui ca nu o sa-i iei o jucarie. E drept, nu-i spun treaba asta prea des, dar atunci cand imi dau seama ca a primit prea multe in ultima vreme ii explic ca nu am atatia bani sa dau intotdeauna pe jucariile lui.
Drept rezultat, omuletul stie ca banii sunt o chestie cu care cumperi jucarii. Si, pentru ca a inteles ca banii nu sunt o resursa interminabilasi permanent disponibila, cand ii place o jucarie ma intreaba, uneori, daca avem bani sa o cumparam. (Alteori, e adevarat, pur si simplu o vrea, fara sa-l intereseze latura financiara a problemei.)
Desi nu am folosit niciodata in fata lui expresia “a face bani”, copilul a descoperit-o de unul singur. Din cand in cand, imi mai spune, ca in seara asta, cand ne indreptam, dupa ce l-am luat de la gradinita, spre hipermarket, pentru niste cumparaturi:
- Te rog sa faci niste bani sa-mi cumperi niste jucarii.
Asta-seara l-am intrebat cum crede el ca se fac banii. Mi-a marturisit ca nu stie. I-am explicat ca omul trebuie sa munceasca si ca munca e rasplatita cu bani. S-a gandit putin si apoi a spus:
- Te rog sa faci niste bani sa-mi cumperi niste jucarii.
Adevarul e ca pare sa inteleaga foarte bine cum sta treaba. Munca, bani, jucarii. Totusi, am impresia ca lectiile de economie sunt abia la inceput.
