La cratitza?
Mirabela imi scrie ca barbatii din ziua de azi isi tin femeile la cratitza. Nu stiu ce barbati cunoaste ea, dar cei pe care-i stiu eu nu prea fac chestia asta. Poate ne invartim in cercuri diferite 
… Daca stau sa ma gandesc bine, stiu cateva familii unde mai degraba barbatul este stapanul cratitzelor si oalelor din gospodarie.
La noi in familie, diviziunea muncii functioneaza in beneficiu mutual in acest domeniu: sotia mea ia fraiele (sau, ma rog, manerele oalelor si butoanele aragazului) atunci cand e vorba de mancaruri mai complicate, care necesita un proces de fabricatie mai indelungat si elaborat: supe, ciorbe, prajituri, placinte, pizza si alte mancaruri care se fac de obicei cu retzeta in fatza.
Eu ma ocup cu cea mai mare placere de minuturi si alte feluri de mancare mai – sa spunem – superficiale, unde pot sa-mi permit sa-mi pun imaginatia la lucru fara prea mari complicatii: prajeli, gratare, salate, mancare cu savoare orientala. Sunt un pasionat al wok-ului, varianta asiatica a tuciului, care imi permite sa amestec la un loc tot felul de chestii (e drept ca uneori ma las purtat prea departe de fantezie si sfarsesc prin a manca singur ce am gatit, numai din ambitia de a nu arunca produsul).
In anumite cazuri, colaboram, mai ales in cazul retetelor mai complicate. De exemplu am facut impreuna tort, dar si curcan, de Craciun, dupa o reteta de-a lui Jamie Oliver. Cu alta ocazie, va povestesc experienta (n-a iesit rau). Si poate mai povestim din cand in cand despre cate o retzeta.
