Barbat in casa

Tocmai am aflat de la un prieten jurnalist, specialist in bucatariile multor tari, o reteta extrem de simpla pe care am incercat s-o pun azi in aplicare — fara prea mare succes, din pacate. Dar o sa perserverez.

Ideea e urmatoarea: iei un cartof, il speli bine si, fara sa-l cureti de coaja, il dai prin razatoarea mare. Pui gramada de fasiute in tigaie, fara ulei. Cartoful ras se comporta ca o clatita. Dupa ce se rumeneste pe o parte, il intorci si dupa ce se face si pe partea cealalta e gata.

La mine poate a fost de vina tigaia, dar la un moment dat a inceput sa miroasa a ars si sa iasa fum. Si, cum n-am vrut sa ma viziteze iar pompierii, ca acum cateva zile, am sfarsit prin a pune toata chestia in wok-ul in care mai era niste ulei. N-a iesit rau, pana la urma, dar nu cred ca a fost chiar ceea ce trebuia. Cum spuneam, o sa mai incerc.

Bun, azi am facut pentru prima oara piure de cartofi. Nu ca as fi avut impresia ca e mare inginerie, pur si simplu de obicei se gasea altcineva sa-l faca. Ce am gresit: am pus cartofii intregi la fiert. Habar n-aveam ca trebuie taiati in bucati daca vrei sa fiarba mai rapid. Reteta sotiei: se adauga sare, apoi o bucata de unt si se bate totul cu mixerul. Dupa o vreme se adauga lapte. Adaugirile mele: o lingura de ulei de masline, oregano si o bucata de telemea. N-a iesit rau.