Barbat in casa

OK, imi dau seama ca e posibil ca mamele care si-au blestemat soarta la nastere sa ma ia la bataie pentru ca ma pot macar gandi la o asemenea posibilitate. Dar asta am citit, asta va spun: e posibil femeile sa aiba orgasm la nastere, iar cineva a facut si un documentar despre asta (link-ul e catre site-ul oficial al filmului Orgasmic Birth si contine si un trailer cu scene de la cateva nasteri cu orgasm).

Ideea de baza a filmului este ca societatea moderna a facut din graviditate o boala si din actul nasterii o operatie medicala, iar lucrurile nu ar trebui sa fie asa.

Documentarul a putut viziona deja in mai multe tari ale lumii, inclusiv in Europa de Est, insa n-am vazut si Romania pe lista. Totusi, filmul poate fi comandat de pe site, pe CD sau DVD, pentru a fi folosit fie in scop educational, fie personal.

Deunazi eram doar eu cu fiul meu de trei ani (si patru luni) in masina. Mergeam spre gradina zoologica, iar omuletzul statea cuminte (ca de obicei) in scaunul sau montat pe bancheta din spate.

- Daca se ridica capota, facem accident? ma intreaba.

- Nu facem, ii raspund, ca suntem atenti. Incetinim si tragem pe dreapta, apoi o reparam.

Cum copilul a insistat, mi-am adus aminte de o prietena care a patit faza cu capota:

- Uite, o prietena de-a mea mergea cu masina si i s-a ridicat capota in mers, dar n-a patit nimic. A incetinit, a oprit pe partea dreapta, a coborat capota la loc, apoi a mers incet la un service, unde a reparat-o.

- Si mai ai prietene carora li s-a stricat capota?

- Nu, nu mai am. Doar una.

- Aha. O sa-i spun si lu’ mama despre asta.

Sunt sigur ca ati mai vazut genul asta de replici. Copiii sunt in stare sa-ti dea cele mai sucite si, uneori, cele mai profunde raspunsuri si definitii. Prietena mea Sabina mi-a trimis o lista de intrebari (cu raspunsurile aferente, de la copii) care circula pe email. Amuzant, amuzant, dar unele raspunsuri ma cam intristeaza. Arata ce fel de parinti si educatori au copiii acestia. Iar in unele cazuri nu par sa fie foarte prieteni cu gramatica sau bunul simt. Iata:

De ce circula singele in corp?
Sangele umbla prin corp ca sa ii prinda pe microbi si sa ii inece. (6 ani)

La ce folosesc sprancenele?
Sprancenele folosesc ca sa tina fruntea sus, sa nu-i vina fruntea pe ochi. (6 ani)

De ce ne spalam cu sapun?
Noi ne spala ca sa dam sapun in ochi la microbi. (5 ani)

Ce sunt amprentele?
Amprentele e (sic) cand punem mana pe o clanta si raman degetele acolo si le gaseste politia. (8 ani)

Ce este sufletul?
Suflet e cand iti pune mama prajituri pe farfurie si ii lasi prajituri si lu ala mic. (8 ani)
Sufletul are o forma de inima. (8 ani)

Ce este tristetea?
Tristete inseamna cand un om vine la altul si bea mult. (7 ani)

De ce se pun potcoave la cai?
La cal se pune (sic) potcoave sa nu cada calul pe spate; atunci cand pune frana, calul se intepeneste in potcoave. (9 ani)

Ce inseamna cuvantul “modern”?
Modern e cand vezi ceva frumos si e scump si n-ai bani. (7 ani)

Cum se face parfumul?
Parfumul se face din apa, dop si din parfum. (5ani)

Cum se inteleg pasarile sau animalele intre ele, daca noi, oamenii, vorbim si de multe ori nu ne intelegem?
Pasarile sau animalele vin unele langa altele si vorbesc in soapta si noua ne spun numai “miau”. (10 ani)

Ce este timpul?
Timpul este o vreme care trece tot timpul. (5 ani)

Ce sunt buruienile?
Buruienile sunt niste plante folositoare doar lor. (12 ani)

Ce este acela un secret?
Secretul este atunci cand nu trebuie sa stie militia. (6 ani)

Ce este zambetul?
A zambi inseamna sa razi parca in gandul tau. (8 ani)
A zambi este cand niste oameni rad cu gura inchisa, ca sa nu deranjeze oamenii de la bloc. (7ani)

La ce foloseste steagul?
Steagul foloseste, ca atunci cand veneau turcii peste noi, ei nu stiau pe ce tara veneau si atunci noi le aratam steagul si dupa aia ei stiau.

Ce este acela un minister?
Minister inseamna ca sa te duci acolo sa te razbuni. (9 ani)
Minister este o incapere mare unde se aduna toti ministrii ca sa faca sedinte pentru a imbunatati cartierul lor. (9 ani)

Ce este igiena?
Igiena este cand vin neamurile si vad ce curat e in casa. (7 ani)

Din ce se face sapunul?
Sapunul se face din mai multi clabuci, la un loc. (6 ani)

De ce isi fac oamenii cadouri?
Oamenii isi fac cadouri ca sa nu fie nesimtiti.(7 ani)

De ce da dirijorul din maini, cu un bat, cand dirijeaza?
Dirijorul da din maini ca sa arate ducerea sunetului. (11 ani)
Dirijorul are un bat in mana ca e urat sa arate cu degetul la ala care canta cu contrabasul ca sa vada cum merge simfonia. (10 ani)

De ce gaina nu zboara pe sus, ca celelalte pasari?
Gaina nu zboara pe sus ca celelalte pasari pentru ca-i e frica sa nu scape oul, cand ii vine sa-l faca. (10 ani)

Am citit in multe locuri ca animalele de casa sunt foarte bune pentru copii. Ii invata lucruri. Le creeaza sentimentul si obisnuinta camaraderiei. Le arata cum sa nu fie egoisti. Si asa mai departe.

Sigur, de cele mai multe ori e vorba de catei. Pisicile sunt mai… pisicoase. Hamsterii – mai ciudatei. Iar pestii – mai tacuti.

Dar pana si hamsterii, pisicile sau pestii ii invata pe copii sa fie responsabili, si ii mai invata si alte lucruri bune.

Eu, unul, m-am decis: un mic acvariu cu pesti. Copilul va avea trei ani si jumatate la Craciun si este cel putin la fel de fascinat de apa, oceane si pesti ca de aer, spatiu, avioane si nave zburatoare. Filmele lui preferate in momentul asta sunt Mica Sirena si The Reef. Ii place sa priveasca pestii si, daca stau sa ma gandesc bine, intotdeauna i-au placut. Chiar si pestii condamnati la macelarire din acvariile de la Carrefour.

Din cate zice Wikipedia, mancarea numita guacamole e de origine azteca. Vechii locuitori ai teritoriului ce mai tarziu avea sa devina Mexic amestecau pasta de avocado cu rosii si sare. In spaniola vorbita de mexicani, care imprumuta si din vocabularul vechilor azteci, āhuacamolli sau guacamole inseamna sos de avocado.

Imi place mult avocado si mananc adesea, in diverse combinatii, dar n-am mai preparat niciodata guacamole. Am ales o reteta traditionala, fara usturoi, smantana, chimen sau sos Worchestershire.

E nevoie de:

- 2 avocado coapte (fruptul copt este negru sau verde foarte inchis).

- jumatate de ceapa rosie, tocata (eu am folosit aproape o ceapa intreaga — ca nu era foarte mare — si n-am avut ceapa rosie, dar asta n-a influentat negativ rezultatul final).

- 1-2 ardei iuti serrano, fara seminte, tocati marunt.

- coriandru (foarte foarte important) – doua linguri de frunze de coriandru, tocate marunt.

- 1 lingura de zeama de lamaie verde (lime) sau lamaie.

- jumatate de lingura de sare.

- piper negru proaspat macinat.

- jumatate de rosie, fara pulpa si seminte, tocata.

Pentru cine nu stie, daca ati cumparat avocado verde si tare, acesta se coace repede daca este invelit intr-un ziar si lasat doua-trei zile.

Cum preparam guacamole, daca avem ingredientele de mai sus: taiem cele doua avocado in doua, scoatem samburele, le scobim cu o lingura, apoi pisam miezul moale cu o furculita, pana obtinem o pasta. Adaugam ceapa, ardeii, coriandrul, sarea, sucul de lamaie si piperul si amestecam bine.

Rosia se adauga la sfarsit, inainte de servire.

Daca faceti sosul cu ceva timp inainte de masa, acoperiti castronul cu folie de plastic, ca sa impiedicati oxidarea (ajuta si lamaia la treaba asta) si puneti la frigider, fara sa fi adaugat rosia — care, cum spuneam, trebuie amestecata cu restul ingredientelor cu putin timp inainte de a servi.

De servit, se serveste de regula cu tortilla chips.

Cantitatea rezultata ar trebui sa sature 2-4 persoane.

Trebuie sa ma laud: mi-a iesit perfect. Data viitoare incerc si alte ingrediente, eventual usturoi si smantana.

- Vreau lapte. Mie imi place lapte rece. Ai lapte rece? Vreau lapte rece cu cacao.

Il incalzesc doar putin.

- E rece. Vreau lapte cald.

- Il mai incalzesc putin.

Mi-l da inapoi.

- Frige.

Pun peste el niste lapte rece. Aparent, e multumit. Mi-l da inapoi si-mi face semn sa-l pun pe noptiera. Nedumerit, il intreb:

- Acuma e bun?

Se uita la mine si zambeste strengareste:

- Acuma e bun?

***

Peste cateva minute, imi cere din nou laptele. Gusta si imi da inapoi canita, nemultumit.

- Curge, nu e pus bine capacul. Vreau canita albastra.

Ma duc si fac transferul. Ii aduc laptele inapoi, in cana albastra. Cana albastra, cu laptele in ea, sta si acum pe noptiera.

Daca tot sunt azi alegerile la americani si mai toata lumea priveste cu interes spre SUA, iata, in onoarea Americii, cum poate sa arate un American breakfast. Sigur, sunt multe optiuni, dar am ales o chestie care nu prea se serveste la noi: oat meal, sau mancare de fulgi de ovaz.

Se prepara cam ca mamaliga. Se pune apa pe foc, iar cand incepe sa fiarba se adauga fulgii de ovaz. Se amesteca in permanenta, vreo cinci minute. Si gata. Daca vrem ca mancarea sa fie mai groasa, punem mai putina apa. Daca vrem sa fie mai subtire, punem, fireste, mai multa apa.

Se poate manca in combinatie cu gem, dulceata, diverse sosuri dulci. Dar majoritatea prefera sa puna sirop de artar.

>> Sotia mea zice ca arata ingrozitor si nu vrea sa se atinga de asa ceva. Eu nu-mi dau seama daca arata ingrozitor, dar mi se pare ca are un gust foarte bun.

Am vazut zilele astea un documentar despre viata lui Obama. Multe chestii interesante. De exemplu, taica-sau era un tip foarte destept, foarte cult si foarte instabil. A disparut din viata lui Barack cand acesta avea doi ani, a mai aparut, peste ani si ani, pentru o luna, iar in Kenya a avut vreo trei neveste si nu-stiu-cati copii. Avea probleme cu bautura, de la care se pare ca i s-a tras si accidentul de masina in care a murit. Cu siguranta, nu un barbat de casa.

Barack, pe de alta parte, pare familistul perfect. De la distanta. Daca te uiti la pozele cu el si cu familia sa, daca il asculti cum povesteste diverse intamplari din casa si de la mesele in familie, ai impresia ca avem de a face cu un tatic si un sot model. Poate asa si este (ca toti politicienii, de altfel, nu-i asa?). Totusi, in acelasi documentar mi-a retinut atentia un raspuns al lui Michelle Obama, intrebata de reporter daca are ceva sa-i reproseze barbatului Barack. Normal ca nu s-a apucat sa-l balacareasca. Dar din raspunsul ei calculat a razbatut o mica frustrare — n-a fost mereu alaturi de ea, a petrecut mult timp la distanta, implicat in jocuri politice, a lasat mult, foarte mult pe umerii ei.

John McCain, contracandidatul lui Obama, pare si el sa aiba o relatie perfecta cu sotia sa. Sigur, accentul pe viata sa de familie nu e la fel de mare ca in cazul lui Barack Obama, altele sunt punctele sale tari. Dar ceea ce se vede este o casnicie minunata.

Chiar discutam la un moment dat cu sotia mea daca un candidat necasatorit, ori chiar vaduv sau divortat (ori divortata, ca lucrurile s-au mai schimbat) ar avea vreo sansa la presedintia unei tari ca SUA, in conditiile in care se pedaleaza atata pe valorile familiei.

Dar, oare, cat timp pentru familie poti sa ai cand iti construiesti o cariera politica la inaltime? Cate sacrificii trebuie sa ceri partenerului de viata si in ce masura trebuie sa sacrifici tu insuti din timpul pe care altminteri l-ai petrece cu familia?

Sigur, e vechea dilema: cariera sau familie? Si nu spun ca unii nu reusesc sa faca in asa fel incat sa le aiba pe amandoua. Dar sunt sigur ca multi nu reusesc. Si atunci ma intreb, revenind la exemplele din viata politica: ce e de preferat? Sa fii sotia (sau sotul) unui om care reuseste in cariera politica la cel mai inalt nivel? Sau sa ai alaturi un om care pune mereu familia pe primul plan?

Sunt mai multe variante. Dar potrivit acestui articol din New York Times e foarte posibil ca primul loc in care cineva a facut salata Caesar sa fi fost Tijuana, Mexic. Mai precis, Caesar’s Restaurant. Wikipedia confirma povestea.

Restaurantul exista si astazi si, desigur, inca serveste ‘Caesar’s Salad’.

Cum a aparut pe lume celebrul fel de mancare? Ca multe alte inventii, printr-o intamplare. In 1924, Caesar Cardini, un tip venit din Italia care avea un restaurant la San Diego si unul la Tijuana (pentru a fenta prohibitia), s-a trezit ca a ramas cam fara mancare, desi in crasma venisera cativa prieteni infometati. Asa ca a pus la bataie ce-i mai ramasese, intr-un amestec care avea sa devina celebru: salata verde, usturoi, bucatele de paine, plus inca niste chestii.

Reteta originala include galbenusuri crude, dar multe restaurante prepara Salata Caesar fara oua.

Reteta originala Caesar’s:

- Salata verde Romaine

- Ulei de masline

- Mustar

- Usturoi proaspat zdrobit

- Sare

- Piper negru proaspat rasnit

- Otet de vin

- Suc de lamaie sau lamaie verde (proaspat stors)

- Sos Worcestershire

- Galbenusuri de ou (de obicei doua)

- Parmezan

- Crutoane

Reteta Caesar’s folosita pe scara larga:

- Maioneza

- Salata verde

- Pui

- Capere

- Branza Romano

- Ansoa

EVZ publica azi un articol despre barbatii care au grija de gospodarie si de copii, preluand din atributiile sotiilor lor. Este citat si acest blog, ceea ce ma bucura. Este, insa, citata si o psihoterapeuta, care, dupa parerea mea, nu stie despre ce vorbeste atunci cand isi da cu parerea asupra abilitatilor barbatilor de a avea grija de copii. Iata:

„Bărbaţii nu ştiu să crească un copil, dar pot să înveţe, dacă li se arată, punctând prin recompense orice reuşită. În ceea ce priveşte treburile casnice, trebuie să solicităm ajutorul lor, chiar dacă ne-am descurca şi singure. Lăsaţi-le plăcerea de a alege ce responsabilitate să-şi asume“, sfătuieşte psihoterapeutul Mirela Zivari.

Eu nu stiu cata psihologie stie doamna Zivari, dar barbatii stiu si ei, nativ, cum sa se poarte cu copii. Desigur, sunt barbati si barbati, iar unii nu sunt obisnuiti cu copiii, probabil. Dar instinctul de parinte exista si la barbati.

In plus, treaba asta cu femeile care trebuie sa spuna mereu barbatului ce sa faca vine putin in contradictie cu ceea ce citisem in mai multe studii, si anume ca multe femei sunt de fapt stresate ca trebuie sa-l dadaceasca intruna pe barbat.

Articolul citeaza un studiu recent al Fondului Natiunilor Unite pentru Populatie, care arata ca barbatii au inceput sa se implice mai mult in gospodarie, dar nu destul:

Studiul UNFPA arată că, în prezent, distribuţia sarcinilor domestice şi de creştere a copiilor în familiile din România sunt guvernate de norme ale echităţii, şi nu de norme care se bazează pe conceptul de egalitate.

Pentru femei, nivelul este la două treimi din totalul sarcinilor, şi nu la jumătate, adică ele trebuie să facă 66% din treburi pentru a considera că au muncit satisfăcător. Dar atunci când soţii se ocupă de aproximativ 33% din sarcinile domestice, soţiile se declară mulţumite.

Studiul arata ca femeile se ocupa de pregatirea hranei in proportie de 87% si de spalatul vaselor in proportie de 83%, iar barbatii isi asuma sarcini gospodaresti intr-o masura ceva mai mare cand vine vorba de curatenie (in 21% dintre case, sotii isi impart sarcinile in privinta curateniei). Altmineri, barbatii sunt in mod traditional cei care se ocupa de reparatiile in casa.