Barbat in casa

Am aflat recent de la o buna prietena ca citeste acest blog. Si ca unii colegi de-ai ei citesc acest blog. Si unii prieteni comuni. Si m-am bucurat. Nu stiu de ce, dar nu ma gandeam ca acest site va ajunge sa fie citit de prieteni care ma cunosc si altfel decat din scris. A fost, cum s-ar spune, o surpriza.

Ceea ce ma aduce la cestiune. Care-va-sa-zica, surpriza, in general, ca fenomen intamplat prin viata omului, e o chestie tare interesanta. Cu atat mai mult atunci cand e placuta. Uite, un cadou, de exemplu. Parca e mai fain atunci cand nu e asteptat, nu? Si totusi, pentru ca suntem comozi si precauti, pentru ca nu vrem sa dezamagim, sau pur si simplu pentru ca ne este lene sa batem drumuri si sa fim creativi, renuntam (unii dintre noi) adesea la elementul surpriza cand vine vorba de sarbatori sau de alte evenimente care se lasa cu cadouri.

Preferam, adicatelea, sa intrebam omul ce vrea, sa-i dam bani sa-si ia, sa mergem cu el la cumparaturi. Ceea ce, sa fim bine intelesi, nu e deloc rau. Dimpotriva. Dar parca putina surpriza nu strica. Sfatul meu: mergeti cu omul, sa-si ia cadou cu dumneavoastra, daca vreti neaparat sa mergeti la sigur. Dar faceti si o surpriza mica. Poate sa fie si o floare. Sau o sticla de coniac sau de crema de whisky. Sau o carte. Sau altceva. Orice. Numai surpriza sa fie.