Dec
10
Nu inteleg de ce se plange lumea de zborurile lungi. Mie mi se par cele mai ca lumea. Dormi, mananci, te joci, citesti, te uiti la filme. Pe anumite linii aeriene, precum KLM sau Air France, ai monitoare la fiecare scaun si iti poti alege divertismentul dintre zeci de variante (filme si programe TV de toate felurile, jocuri etc.).
In alta ordine de idei, cred ca copilul meu, care zboara cu avionul de la opt luni, nu va avea niciodata frica de avion. Nu l-am vazut macar o data sa se nelinisteasca in timpul zgaltaielilor provocate de turbulente.
Decembrie 17th, 2008 at 3:55 am
Am trecut o vreme printr-o frica organica de zbor, dupa 2001. Pur si simplu inexplicabila. In alt fel decit motivata de evenimentele de la 11 Septembrie. Apoi, brusc, mi-a trecut. Zborul, e dupa parerea mea, cea mai autentica experienta a secolelor 20-21. Complexitatea intregii operatiuni e de-a dreptul miraculoasa. Numai cind te gindesti ca un avion de-al nostru e cit o caravela de-a lui Columb. Care zboara….
Decembrie 17th, 2008 at 4:52 pm
@ SAM: frica mea de zbor s-a estompat pe masura ce am zburat mai des. si mie imi place mult experienta. desi am auzit odata ca ce facem noi in avion nu e de fapt zbor. pentru ca asta ar insemna ca si cand calatorim cu masina mergem pe jos.