Barbat in casa

Nu inteleg de ce se plange lumea de zborurile lungi. Mie mi se par cele mai ca lumea. Dormi, mananci, te joci, citesti, te uiti la filme. Pe anumite linii aeriene, precum KLM sau Air France, ai monitoare la fiecare scaun si iti poti alege divertismentul dintre zeci de variante (filme si programe TV de toate felurile, jocuri etc.).

In alta ordine de idei, cred ca copilul meu, care zboara cu avionul de la opt luni, nu va avea niciodata frica de avion. Nu l-am vazut macar o data sa se nelinisteasca in timpul zgaltaielilor provocate de turbulente.

Am norocul sa am un copil care, chiar daca are doar trei ani si cateva luni, intelege cand ii spui ca nu o sa-i iei o jucarie. E drept, nu-i spun treaba asta prea des, dar atunci cand imi dau seama ca a primit prea multe in ultima vreme ii explic ca nu am atatia bani sa dau intotdeauna pe jucariile lui.

Drept rezultat, omuletul stie ca banii sunt o chestie cu care cumperi jucarii. Si, pentru ca a inteles ca banii nu sunt o resursa interminabilasi permanent disponibila, cand ii place o jucarie ma intreaba, uneori, daca avem bani sa o cumparam. (Alteori, e adevarat, pur si simplu o vrea, fara sa-l intereseze latura financiara a problemei.)

Desi nu am folosit niciodata in fata lui expresia “a face bani”, copilul a descoperit-o de unul singur. Din cand in cand, imi mai spune, ca in seara asta, cand ne indreptam, dupa ce l-am luat de la gradinita, spre hipermarket, pentru niste cumparaturi:

- Te rog sa faci niste bani sa-mi cumperi niste jucarii.

Asta-seara l-am intrebat cum crede el ca se fac banii. Mi-a marturisit ca nu stie. I-am explicat ca omul trebuie sa munceasca si ca munca e rasplatita cu bani. S-a gandit putin si apoi a spus:

- Te rog sa faci niste bani sa-mi cumperi niste jucarii.

Adevarul e ca pare sa inteleaga foarte bine cum sta treaba. Munca, bani, jucarii. Totusi, am impresia ca lectiile de economie sunt abia la inceput.

- Tata, eu n-am coada.

- Asa e, n-ai coada.

- Maimutele au coada.

- Da, maimutele, caii, veveritele, cam toate animalele. Oamenii, insa, n-au coada.

- Mama ae coada.

- Cum sa aiba mama coada?

- Ae si sae cu ea. Citeste mai mult

Deunazi eram doar eu cu fiul meu de trei ani (si patru luni) in masina. Mergeam spre gradina zoologica, iar omuletzul statea cuminte (ca de obicei) in scaunul sau montat pe bancheta din spate.

- Daca se ridica capota, facem accident? ma intreaba.

- Nu facem, ii raspund, ca suntem atenti. Incetinim si tragem pe dreapta, apoi o reparam.

Cum copilul a insistat, mi-am adus aminte de o prietena care a patit faza cu capota:

- Uite, o prietena de-a mea mergea cu masina si i s-a ridicat capota in mers, dar n-a patit nimic. A incetinit, a oprit pe partea dreapta, a coborat capota la loc, apoi a mers incet la un service, unde a reparat-o.

- Si mai ai prietene carora li s-a stricat capota?

- Nu, nu mai am. Doar una.

- Aha. O sa-i spun si lu’ mama despre asta.

Am citit in multe locuri ca animalele de casa sunt foarte bune pentru copii. Ii invata lucruri. Le creeaza sentimentul si obisnuinta camaraderiei. Le arata cum sa nu fie egoisti. Si asa mai departe.

Sigur, de cele mai multe ori e vorba de catei. Pisicile sunt mai… pisicoase. Hamsterii – mai ciudatei. Iar pestii – mai tacuti.

Dar pana si hamsterii, pisicile sau pestii ii invata pe copii sa fie responsabili, si ii mai invata si alte lucruri bune.

Eu, unul, m-am decis: un mic acvariu cu pesti. Copilul va avea trei ani si jumatate la Craciun si este cel putin la fel de fascinat de apa, oceane si pesti ca de aer, spatiu, avioane si nave zburatoare. Filmele lui preferate in momentul asta sunt Mica Sirena si The Reef. Ii place sa priveasca pestii si, daca stau sa ma gandesc bine, intotdeauna i-au placut. Chiar si pestii condamnati la macelarire din acvariile de la Carrefour.

- Vreau lapte. Mie imi place lapte rece. Ai lapte rece? Vreau lapte rece cu cacao.

Il incalzesc doar putin.

- E rece. Vreau lapte cald.

- Il mai incalzesc putin.

Mi-l da inapoi.

- Frige.

Pun peste el niste lapte rece. Aparent, e multumit. Mi-l da inapoi si-mi face semn sa-l pun pe noptiera. Nedumerit, il intreb:

- Acuma e bun?

Se uita la mine si zambeste strengareste:

- Acuma e bun?

***

Peste cateva minute, imi cere din nou laptele. Gusta si imi da inapoi canita, nemultumit.

- Curge, nu e pus bine capacul. Vreau canita albastra.

Ma duc si fac transferul. Ii aduc laptele inapoi, in cana albastra. Cana albastra, cu laptele in ea, sta si acum pe noptiera.

EVZ publica azi un articol despre barbatii care au grija de gospodarie si de copii, preluand din atributiile sotiilor lor. Este citat si acest blog, ceea ce ma bucura. Este, insa, citata si o psihoterapeuta, care, dupa parerea mea, nu stie despre ce vorbeste atunci cand isi da cu parerea asupra abilitatilor barbatilor de a avea grija de copii. Iata:

„Bărbaţii nu ştiu să crească un copil, dar pot să înveţe, dacă li se arată, punctând prin recompense orice reuşită. În ceea ce priveşte treburile casnice, trebuie să solicităm ajutorul lor, chiar dacă ne-am descurca şi singure. Lăsaţi-le plăcerea de a alege ce responsabilitate să-şi asume“, sfătuieşte psihoterapeutul Mirela Zivari.

Eu nu stiu cata psihologie stie doamna Zivari, dar barbatii stiu si ei, nativ, cum sa se poarte cu copii. Desigur, sunt barbati si barbati, iar unii nu sunt obisnuiti cu copiii, probabil. Dar instinctul de parinte exista si la barbati.

In plus, treaba asta cu femeile care trebuie sa spuna mereu barbatului ce sa faca vine putin in contradictie cu ceea ce citisem in mai multe studii, si anume ca multe femei sunt de fapt stresate ca trebuie sa-l dadaceasca intruna pe barbat.

Articolul citeaza un studiu recent al Fondului Natiunilor Unite pentru Populatie, care arata ca barbatii au inceput sa se implice mai mult in gospodarie, dar nu destul:

Studiul UNFPA arată că, în prezent, distribuţia sarcinilor domestice şi de creştere a copiilor în familiile din România sunt guvernate de norme ale echităţii, şi nu de norme care se bazează pe conceptul de egalitate.

Pentru femei, nivelul este la două treimi din totalul sarcinilor, şi nu la jumătate, adică ele trebuie să facă 66% din treburi pentru a considera că au muncit satisfăcător. Dar atunci când soţii se ocupă de aproximativ 33% din sarcinile domestice, soţiile se declară mulţumite.

Studiul arata ca femeile se ocupa de pregatirea hranei in proportie de 87% si de spalatul vaselor in proportie de 83%, iar barbatii isi asuma sarcini gospodaresti intr-o masura ceva mai mare cand vine vorba de curatenie (in 21% dintre case, sotii isi impart sarcinile in privinta curateniei). Altmineri, barbatii sunt in mod traditional cei care se ocupa de reparatiile in casa.

- Tata, in America exista jandari?

- Nu, jandarMi exista in Romania, in Franta, dar nu si in America.

- In America exista domni politie?

- In america exista domni POLITISTI, da.

- Si de ce au venit domnii politisti in America?

- N-au venit in America din alta parte, cei mai multi s-au nascut aici.

- De ce s-au nascut aici?

- Pai…

- Exista si politist mic?

Suntem intr-o mica vacanta. Seara, in camera de hotel, baiatul meu de trei ani n-are chef sa doarma. Camera are doua paturi mari, dar el vrea la noi in pat, asa ca-l lasa pe Woody din Toy Story sa doarma singur. Se cuibareste intre noi si incepe sa palavrageasca. Eu ii spun sa adoarma si incerc sa trisez: stau la margine, asa ca mi-am pus laptopul pe jos, langa pat si mai trag cu ochiul, mai tastez o adresa de net. Sotia ii spune copilului, din nou, sa se culce. Si copilul raspunde:

“Nu, ca vreau sa ma uit in oglinda la calculatorul lu’ tata”.

Revin asupra subiectului periutei pentru ca la postarea mea despre periutele electrice am primit un comentariu care m-a starnit. Pentru ca subiectul este, dupa parerea mea, important si vreau ca el sa fie cat mai vizibil pe acest blog, o sa redau comentariul si o sa raspund aici. Comentariul vine de la LT (o Laura, din cate mi-am dat seama):

Dc periajul dureaza mai putin de 2 min oricum e de mantuiala. Fc dinte are 3 fete ce trebuie periate si 2 fete interdentare ce treb curatate cu ata si/sau dus bucal. Grav mi se pare faptul ca adultul prin lenea lui de a nu se peria corespunzator ii transmite aceeasi lene si copilului care este in formare si care trebuie educat. Nu mai vorbim de faptul ca se poate verifica la oricine eficienta periajului cu ajutorul marcarilor de placa bacterieni (ma intreb cati parinti o fac pt copii lor). Si pana la urma care ideea articolului: promovarea lipsei de interes pt igiena dentara atat la adult cat si la copil. Sau cresterea vanzarii de periute electrice.

Pentru cei care n-au citit sau nu-si amintesc si n-au chef sa mearga la postarea respectiva, scrisesem despre faptul ca dentistul meu mi-a recomandat periuta electrica pentru ca periaza eficient dintii in conditiile in care cei mai multi dintre noi n-au rabdare sa stea timp de doua minute cu o periuta normala in gura – atata cat ar trebui pentru ca dintii sa fie curatati cum trebuie. Pentru ca o periuta electrica are un cap ce se roteste rapid, asigura un periaj mai eficient, intr-un timp mai scurt decat cu o periuta normala.

Raspunsul meu pentru Laura: desigur, toti producatorii de periute electrice au facut cheta si m-au uns bine ca sa scriu acea postare. Acum am o camara plina de periute electrice primite spaga.

Acum serios: precizarile privind modul in care trebuie sa se faca periajul dintilor par sa vina de la un specialist si sunt foarte utile. Sunt de acord si cu observatia privind adultii lenesi care transmit obiceiul periajului superficial si la copii.

Insa, cu tot respectul, sugestia ca postarea ar promova lipsa de interes pentru igiena dentara, atata la adult, cat si la copil, este fara sens. Dimpotriva, am atras atentia asupra faptului ca trebuie sa periem dintii doua minute cu periuta normala, am subliniat un adevar, anume ca cei mai multi stau mult mai putin timp cu periuta in gura (fara macar sa-si dea seama ca periajul a durat atat de putin) si am oferit o solutie recomandata de specialistul care ma trateaza pe mine, si anume periuta electrica.

Mai mult — oricat ar fi adultul de serios, va garantez ca poate fi extrem de dificil sa periezi ca lumea pe dinti un copil de doi ani, care va crede, de regula, ca exista lucruri mult mai bune de facut decat sa stea cu gura cascata si sa se lase frecat pe dinti vreme de doua minute incheiate. Asa ca in cazul acesta periuta electrica poate fi o solutie salvatoare. Daca nu aveti, va dau eu de la mine din camara.