Barbat in casa

Am aflat recent de la o buna prietena ca citeste acest blog. Si ca unii colegi de-ai ei citesc acest blog. Si unii prieteni comuni. Si m-am bucurat. Nu stiu de ce, dar nu ma gandeam ca acest site va ajunge sa fie citit de prieteni care ma cunosc si altfel decat din scris. A fost, cum s-ar spune, o surpriza.

Ceea ce ma aduce la cestiune. Care-va-sa-zica, surpriza, in general, ca fenomen intamplat prin viata omului, e o chestie tare interesanta. Cu atat mai mult atunci cand e placuta. Uite, un cadou, de exemplu. Parca e mai fain atunci cand nu e asteptat, nu? Si totusi, pentru ca suntem comozi si precauti, pentru ca nu vrem sa dezamagim, sau pur si simplu pentru ca ne este lene sa batem drumuri si sa fim creativi, renuntam (unii dintre noi) adesea la elementul surpriza cand vine vorba de sarbatori sau de alte evenimente care se lasa cu cadouri.

Preferam, adicatelea, sa intrebam omul ce vrea, sa-i dam bani sa-si ia, sa mergem cu el la cumparaturi. Ceea ce, sa fim bine intelesi, nu e deloc rau. Dimpotriva. Dar parca putina surpriza nu strica. Sfatul meu: mergeti cu omul, sa-si ia cadou cu dumneavoastra, daca vreti neaparat sa mergeti la sigur. Dar faceti si o surpriza mica. Poate sa fie si o floare. Sau o sticla de coniac sau de crema de whisky. Sau o carte. Sau altceva. Orice. Numai surpriza sa fie.

Chisinaul e un oras tare interesant. Dar poate fi destul de ciudat daca nu vorbesti rusa. La multe magazine si restaurante, in taxi sau pe strada ti se raspunde adesea in rusa. Ceea ce nu ma deranjeaza, doar ca eu nu inteleg. La un bar, la garderoba, nenea care atarna hainele in cui imi palavragea ceva in rusa. Eu raspundeam in romana ca nu inteleg. El iar in rusa. Eu iar in romana. Pana la urma cineva i-a spus, tot in romana, ca e clar ca nu vorbesc rusa. Rezultatul: omul mi s-a adresat in engleza. Mi-a placut .

Nu inteleg de ce se plange lumea de zborurile lungi. Mie mi se par cele mai ca lumea. Dormi, mananci, te joci, citesti, te uiti la filme. Pe anumite linii aeriene, precum KLM sau Air France, ai monitoare la fiecare scaun si iti poti alege divertismentul dintre zeci de variante (filme si programe TV de toate felurile, jocuri etc.).

In alta ordine de idei, cred ca copilul meu, care zboara cu avionul de la opt luni, nu va avea niciodata frica de avion. Nu l-am vazut macar o data sa se nelinisteasca in timpul zgaltaielilor provocate de turbulente.

(E vorba de treaba aceea care poate fi mica sau mare. Initial scrisesem “pipi” in titlu, dar m-am gandit ca ar putea fi si altceva)

In timp ce ieseam din toaleta relativ aglomerata a unui supermarket aglomerat, am vazut un tatic care tocmai intra de mana cu fetita lui de vreo cinci ani. La Barbati.

Si mi-am dat seama ca pentru mine e simplu sa-l duc pe baietelul meu la toaleta, cand iesim la plimbare sau la cumparaturi. Pentru tatii de fetite e, banuiesc, mai complicat, atunci cand au iesit singuri cu copilul. (Pentru mamele de baietei nu cred sa fie o mare problema sa intre cu ei in toaleta rezervata femeilor). Multe locuri publice din SUA, de exemplu, au rezolvat problema infiintand o toaleta speciala pentru familii. Dar, daca nu exista asa ceva, ce faci? Eu zic ca in orice caz nu intri cu fetita in toaleta rezervata barbatilor. Mai bine risti sa sochezi cateva dame si intri cu copilul in toaleta femeilor. Nu mai zic de ce, ca mi se pare clar.

Eu nu votez. E drept, mi-ar fi cam greu, pentru ca cel mai apropiat consulat e la vreo opt ore de mers cu masina. Iar legea nu ne permite sa votam prin corespondenta. Pe de alta parte, nu stiu daca as fi votat nici daca mi-ar fi fost simplu sa o fac.

Mai e ceva: dupa cum imi atragea atentia un amic, “astia” au stabilit ziua votarii intr-un week-end lung. Ca vine si 1 decembrie. Si, chiar daca or fi unii care, insufletiti de spirit civic, ar vrea sa mearga la vot, ma intreb cati dintre ei si-ar strica vacanta ca sa puna stampila pe un candidat. “Ce faci de alegeri, fata?” “Iaca ma duc la Bran. Tu?” “In Austria, la schi”. N-o fi asa?

Thanksgiving pica, la americani, in a patra joi din noiembrie. Adica azi. La canadieni, cealalta tara in care Thanksgiving e sarbatoare de stat, cu zile libere, pica in a doua luni din octombrie. Exista un Thanksgiving si in Grenada, pe 25 octombrie, dar are o cu totul alta semnificatie (locuitorii insulei sunt recunoscatori armatei americane, care a intervenit in 1983, dupa executarea prim-ministrului Maurice Bishop).

Ca sa revenim la americani, e o sarbatoare frumoasa. La noi s-a tradus prin Ziua Recunostintei, dar este, in fapt, o Zi a Recoltei, care avea loc, traditional, la sfarsitul sezonului agricol. In trecut, oamenii se adunau sa multumeasca Domnului pentru recolta. Unii spun ca Thanksgiving preia o traditie evreiasca. Majoritatea o considera o traditie crestina. Practic, toata lumea sarbatoreste Thanksgiving, indiferent de religie.

Si, chiar daca sarbatoarea este legata de traditii religioso-agricole, se pare ca treaba cu recunostinta dateaza de fapt din timpurile in care niste piei rosii i-au salvat, dupa o iarna crancena, pe niste albi, in Massachusetts.

Acestea fiind zise, sa mai spunem ca Thanksgiving se sarbatoreste, de obicei, in familie, iar cina de Thanksgiving este unul dintre cele mai importante momente ale anului. Se mananca curcan, iar membrii familiei se strang care de pe unde, pentru a petrece cateva zile impreuna.

Si, odata cu curcanul, ajungem la ce voiam sa va spun: azi gatesc curcan. Promit ca o sa va relatez cum am facut si cum a iesit. Si, ca bonus, o sa va povestesc si cum am gatit curcan anul trecut, de Craciun, ca alternativa la traditionalul porc cu toxine.

Detalii despre Thanksgiving pe Wikipedia, aici si aici.

OK, imi dau seama ca e posibil ca mamele care si-au blestemat soarta la nastere sa ma ia la bataie pentru ca ma pot macar gandi la o asemenea posibilitate. Dar asta am citit, asta va spun: e posibil femeile sa aiba orgasm la nastere, iar cineva a facut si un documentar despre asta (link-ul e catre site-ul oficial al filmului Orgasmic Birth si contine si un trailer cu scene de la cateva nasteri cu orgasm).

Ideea de baza a filmului este ca societatea moderna a facut din graviditate o boala si din actul nasterii o operatie medicala, iar lucrurile nu ar trebui sa fie asa.

Documentarul a putut viziona deja in mai multe tari ale lumii, inclusiv in Europa de Est, insa n-am vazut si Romania pe lista. Totusi, filmul poate fi comandat de pe site, pe CD sau DVD, pentru a fi folosit fie in scop educational, fie personal.

Sunt sigur ca ati mai vazut genul asta de replici. Copiii sunt in stare sa-ti dea cele mai sucite si, uneori, cele mai profunde raspunsuri si definitii. Prietena mea Sabina mi-a trimis o lista de intrebari (cu raspunsurile aferente, de la copii) care circula pe email. Amuzant, amuzant, dar unele raspunsuri ma cam intristeaza. Arata ce fel de parinti si educatori au copiii acestia. Iar in unele cazuri nu par sa fie foarte prieteni cu gramatica sau bunul simt. Iata:

De ce circula singele in corp?
Sangele umbla prin corp ca sa ii prinda pe microbi si sa ii inece. (6 ani)

La ce folosesc sprancenele?
Sprancenele folosesc ca sa tina fruntea sus, sa nu-i vina fruntea pe ochi. (6 ani)

De ce ne spalam cu sapun?
Noi ne spala ca sa dam sapun in ochi la microbi. (5 ani)

Ce sunt amprentele?
Amprentele e (sic) cand punem mana pe o clanta si raman degetele acolo si le gaseste politia. (8 ani)

Ce este sufletul?
Suflet e cand iti pune mama prajituri pe farfurie si ii lasi prajituri si lu ala mic. (8 ani)
Sufletul are o forma de inima. (8 ani)

Ce este tristetea?
Tristete inseamna cand un om vine la altul si bea mult. (7 ani)

De ce se pun potcoave la cai?
La cal se pune (sic) potcoave sa nu cada calul pe spate; atunci cand pune frana, calul se intepeneste in potcoave. (9 ani)

Ce inseamna cuvantul “modern”?
Modern e cand vezi ceva frumos si e scump si n-ai bani. (7 ani)

Cum se face parfumul?
Parfumul se face din apa, dop si din parfum. (5ani)

Cum se inteleg pasarile sau animalele intre ele, daca noi, oamenii, vorbim si de multe ori nu ne intelegem?
Pasarile sau animalele vin unele langa altele si vorbesc in soapta si noua ne spun numai “miau”. (10 ani)

Ce este timpul?
Timpul este o vreme care trece tot timpul. (5 ani)

Ce sunt buruienile?
Buruienile sunt niste plante folositoare doar lor. (12 ani)

Ce este acela un secret?
Secretul este atunci cand nu trebuie sa stie militia. (6 ani)

Ce este zambetul?
A zambi inseamna sa razi parca in gandul tau. (8 ani)
A zambi este cand niste oameni rad cu gura inchisa, ca sa nu deranjeze oamenii de la bloc. (7ani)

La ce foloseste steagul?
Steagul foloseste, ca atunci cand veneau turcii peste noi, ei nu stiau pe ce tara veneau si atunci noi le aratam steagul si dupa aia ei stiau.

Ce este acela un minister?
Minister inseamna ca sa te duci acolo sa te razbuni. (9 ani)
Minister este o incapere mare unde se aduna toti ministrii ca sa faca sedinte pentru a imbunatati cartierul lor. (9 ani)

Ce este igiena?
Igiena este cand vin neamurile si vad ce curat e in casa. (7 ani)

Din ce se face sapunul?
Sapunul se face din mai multi clabuci, la un loc. (6 ani)

De ce isi fac oamenii cadouri?
Oamenii isi fac cadouri ca sa nu fie nesimtiti.(7 ani)

De ce da dirijorul din maini, cu un bat, cand dirijeaza?
Dirijorul da din maini ca sa arate ducerea sunetului. (11 ani)
Dirijorul are un bat in mana ca e urat sa arate cu degetul la ala care canta cu contrabasul ca sa vada cum merge simfonia. (10 ani)

De ce gaina nu zboara pe sus, ca celelalte pasari?
Gaina nu zboara pe sus ca celelalte pasari pentru ca-i e frica sa nu scape oul, cand ii vine sa-l faca. (10 ani)

Am vazut zilele astea un documentar despre viata lui Obama. Multe chestii interesante. De exemplu, taica-sau era un tip foarte destept, foarte cult si foarte instabil. A disparut din viata lui Barack cand acesta avea doi ani, a mai aparut, peste ani si ani, pentru o luna, iar in Kenya a avut vreo trei neveste si nu-stiu-cati copii. Avea probleme cu bautura, de la care se pare ca i s-a tras si accidentul de masina in care a murit. Cu siguranta, nu un barbat de casa.

Barack, pe de alta parte, pare familistul perfect. De la distanta. Daca te uiti la pozele cu el si cu familia sa, daca il asculti cum povesteste diverse intamplari din casa si de la mesele in familie, ai impresia ca avem de a face cu un tatic si un sot model. Poate asa si este (ca toti politicienii, de altfel, nu-i asa?). Totusi, in acelasi documentar mi-a retinut atentia un raspuns al lui Michelle Obama, intrebata de reporter daca are ceva sa-i reproseze barbatului Barack. Normal ca nu s-a apucat sa-l balacareasca. Dar din raspunsul ei calculat a razbatut o mica frustrare — n-a fost mereu alaturi de ea, a petrecut mult timp la distanta, implicat in jocuri politice, a lasat mult, foarte mult pe umerii ei.

John McCain, contracandidatul lui Obama, pare si el sa aiba o relatie perfecta cu sotia sa. Sigur, accentul pe viata sa de familie nu e la fel de mare ca in cazul lui Barack Obama, altele sunt punctele sale tari. Dar ceea ce se vede este o casnicie minunata.

Chiar discutam la un moment dat cu sotia mea daca un candidat necasatorit, ori chiar vaduv sau divortat (ori divortata, ca lucrurile s-au mai schimbat) ar avea vreo sansa la presedintia unei tari ca SUA, in conditiile in care se pedaleaza atata pe valorile familiei.

Dar, oare, cat timp pentru familie poti sa ai cand iti construiesti o cariera politica la inaltime? Cate sacrificii trebuie sa ceri partenerului de viata si in ce masura trebuie sa sacrifici tu insuti din timpul pe care altminteri l-ai petrece cu familia?

Sigur, e vechea dilema: cariera sau familie? Si nu spun ca unii nu reusesc sa faca in asa fel incat sa le aiba pe amandoua. Dar sunt sigur ca multi nu reusesc. Si atunci ma intreb, revenind la exemplele din viata politica: ce e de preferat? Sa fii sotia (sau sotul) unui om care reuseste in cariera politica la cel mai inalt nivel? Sau sa ai alaturi un om care pune mereu familia pe primul plan?

Sunt mai multe variante. Dar potrivit acestui articol din New York Times e foarte posibil ca primul loc in care cineva a facut salata Caesar sa fi fost Tijuana, Mexic. Mai precis, Caesar’s Restaurant. Wikipedia confirma povestea.

Restaurantul exista si astazi si, desigur, inca serveste ‘Caesar’s Salad’.

Cum a aparut pe lume celebrul fel de mancare? Ca multe alte inventii, printr-o intamplare. In 1924, Caesar Cardini, un tip venit din Italia care avea un restaurant la San Diego si unul la Tijuana (pentru a fenta prohibitia), s-a trezit ca a ramas cam fara mancare, desi in crasma venisera cativa prieteni infometati. Asa ca a pus la bataie ce-i mai ramasese, intr-un amestec care avea sa devina celebru: salata verde, usturoi, bucatele de paine, plus inca niste chestii.

Reteta originala include galbenusuri crude, dar multe restaurante prepara Salata Caesar fara oua.

Reteta originala Caesar’s:

- Salata verde Romaine

- Ulei de masline

- Mustar

- Usturoi proaspat zdrobit

- Sare

- Piper negru proaspat rasnit

- Otet de vin

- Suc de lamaie sau lamaie verde (proaspat stors)

- Sos Worcestershire

- Galbenusuri de ou (de obicei doua)

- Parmezan

- Crutoane

Reteta Caesar’s folosita pe scara larga:

- Maioneza

- Salata verde

- Pui

- Capere

- Branza Romano

- Ansoa